După fiecare bombardament, ei sunt acolo să scoată supraviețuitori de sub blocurile de ciment sub care au rămas prinși. Sunt un grup de voluntari, peste 2.200, majoritatea bărbați, dar și femei, care își spun „căștile albe”, după culoare căștilor de protecție pe care le poartă.

Voluntarii nu sunt înarmați și nu primesc niciun fel de compensație pentru ceea ce fac, dar supraviețuiesc cu donații modeste din SUA, Marea Britanie și de la persoane particulare. Salvează pe oricine pot, fie că sunt civili, fie că sunt soldați din armata lui Assad. Până acum, 80 dintre ei și-au pierdut viața, după ce avioanele s-au întors pentru un al doilea bombardament, o procedură oarecum standard. Așadar, voluntarii își riscă viața de fiecare dată când intervin.

Conform unui reportaj New York Times, această grupare s-a format în anul 2013, iar de atunci ar fi salvat peste 12.500 de vieți, după numărătoarea proprie. Pare o cifră foarte mare, însă trebuie ținut cont că în unele zile și în anumite zone, cum este orașul Alep, pot avea loc și 50 de bombardamente pe zi. Femeile sunt lăsate să facă parte din grupare doar în virtutea îngrijorării bărbaților că atunci când fac săpături ar putea da peste femei care să nu fie îmbrăcate.

Unul dintre liderii grupării, Farouq al-Habib, a început să militeze pentru mișcare încă din 2011, de la protestele pașnice, crezând că regimul lui Assad va fi înlăturat în câteva luni. Fost bancher, cu un doctorat în finanțe, Habib a ajuns în închisoare în 2012. Prietenii lui au mituit autoritățile pentru a limita torturile la care îl supuneau, iar, în final, pentru a-l elibera, însă a rămas marcat de deținuții care mureau pe capete din cauza torturii.

Nu doar căștile albe, ci sirienii în general au așteptat și sperat să primească un ajutor consistent din partea administrației Obama, pentru care Siria a fost un punct important în politica externă, un punct eșuat, după părerea observatorilor.

Concluzia acestora în urma dezamăgirii trăite este și mai importantă atunci când luăm în context și simpatia anumitor țări și grupări politice extreme pentru metoda lui Putin de a face politică: „Atunci când am început revoluția, am crezut că împărtășim aceleași valori cu Vestul. Dar mi-e rușine să spun că prietenii noștri ne-au dezamăgit. Ar fi trebuit să avem prieteni precum China, Rusia, Iran, pentru că sunt foarte credibili”, spune acum Habib.

^{sursa: semnele timpului.ro}

Share this post